André Bazin

Ce este cinematograful?, vol. I

Traducere din limba franceză de Andreea Rațiu

„Această primă carte dintr-o serie de cel puțin patru volume reunește articole publicate după război. Nu ascundem pericolele acestei întreprinderi, între care primul e acela de a ne expune reproșului de infatuare, oferind posterității reflecții de circumstanță inspirate mai mult sau mai puțin din actualitate. Însă, având șansa de a-și exercita criticabila meserie într-un ziar cotidian și în diverse săptămânale și reviste, autorul a beneficiat, poate, de posibilitatea de a alege articole pricinuite mai puțin direct de contingențele actualității jurnalistice. Rezultă, în schimb, că tonul și mai ales dimensiunile articolelor grupate aici vor fi destul de variate; întrucât criteriile care ne-au ghidat au fost mai mult de fond decât de formă, cutare articol de două sau trei pagini, apărut într-un săptămânal, putea avea, din perspectiva acestei cărți, la fel de multă însemnătate precum un lung studiu de revistă, sau cel puțin putea aduce edificiului o piatră angulară trebuincioasă pentru soliditatea fațadei.

E adevărat că am fi putut, și poate ar fi trebuit, să contopim aceste articole în continuitatea unui eseu. Am renunțat la acest lucru de teama de a nu cădea în artificiu didactic, preferând să avem încredere în cititor și să-i lăsăm sarcina de a descoperi singur justificarea intelectuală care leagă aceste texte, dacă există vreuna.

Titlul acestei serii, Ce este cinematograful?, nu reprezintă atât promisiunea unui răspuns cât enunțarea unei întrebări pe care autorul și-o va adresa pe tot parcursul acestor pagini. Aceste cărți nu vor pretinde, așadar, să ofere o geologie și o geografie exhaustive ale cinematografului, ci doar să antreneze cititorul într-o succesiune de sondări, de explorări, de survolări ocazionate de filmele propuse criticului înspre reflecția zilnică. (...)

Cu toate acestea, și în pofida unei alegeri care sperăm să nu fi fost excesiv de îngăduitoare, era inevitabil ca textul să nu depindă uneori de data la care a fost conceput sau ca anumite elemente de circumstanță să nu poată fi separate de reflecții atemporale. Pe scurt, și în ciuda corecturilor efectuate, am crezut de cuviință să dăm de fiecare dată referința originală a articolelor care au furnizat materia primă a paginilor ce urmează.

Această primă serie este alcătuită, așadar, din studii scurte sau lungi, vechi sau recente, grupate în jurul următoarei teme critice: temeiurile ontologice ale artei cinematografice sau, dacă dorim, în termeni mai puțin filosofici: cinematograful ca artă a realității. Vom porni, așa cum se cuvine, de la imaginea fotografică, elementul primar al sintezei finale, pentru a ajunge să schițăm, dacă nu o teorie a limbajului cinematografic fondată pe ipoteza realismului său ontogenetic, cel puțin o analiză care să nu-i fie contradictorie.” (André Bazin)

Volum îngrijit de prof. univ. dr. Dana Duma și publicat cu sprijinul Editurii Video a Ministerului Culturii și Patrimoniului Național

„Probabil că George Littera, excepționalul filmolog și profesor sub semnătura căruia apare această carte, nu ar fi avut curaj să publice o « Istorie universală a filmului ». El știa, mult mai bine decât oricare dintre noi, că această disciplină presupune un studiu perpetuu, periodice actualizări și reconsiderări. Inegalabila lui erudiție în materie îl ajuta să înțeleagă presiunea noutății și nevoia privirii din lumina prezentului asupra unui enorm material din care unii – destul de puțini – se încumetă să aleagă exemple ilustrând parcursul, început în 1895, al celei mai noi arte.

George Littera încerca, în schimb, să răspundă acestor datorii ale istoricului de film în fascinantele lui prelegeri ținute la UNATC (și la IATC). Peste 30 de promoții de studenți au avut privilegiul de a asista la cursurile sale transformate într-o pasionantă călătorie inițiatică. Bătăliile cinematografului pentru recunoașterea statutului său printre celelalte arte, îndrăznelile vizionarilor, permanenta încleștare « artă versus industrie » deveneau, relatate de finul cunoscător și împătimitul cinefil George Littera, cele mai palpitante subiecte. Dincolo de legende despre topurile de popularitate în care ieșea întotdeauna pe primul loc, există dovezi vii despre cultul pe care i l-au întreținut foștii studenți: notițele de la cursurile sale, păstrate, « tezaurizate » cu grijă de studenți, chiar și după patru decenii.

Existența notelor de curs consemnate de absolvenți din diferite promoții a dus la ideea publicării lor în volum. […] Desigur, forma finală nu este « istoria » lui George Littera. Nu numai pentru că este transcrierea unor expuneri orale. Deși fascinante, de impresionantă erudiție și de rară finețe a observațiilor, aceste cursuri ar fi fost cu siguranță reconfigurate, recalibrate, dacă autorul ar fi decis să le publice. Rara exigență față de textele publicate sub semnătura sa era alimentată de oroarea lui de banalitate, de imprecizie, de loc comun. […]

Iată de ce publicarea cărții a fost precedată de o dilemă morală: să lăsăm în raftul cu amintiri notele de curs atât de prețuite de absolvenți, dar nevăzute de autor, sau să le adunăm într-un volum, pentru ca și alți studenți să se bucure de accesul la prețioasele cursuri de Istoria filmului? Opțiunea pentru a doua variantă a fost încurajată de un gest asemănător făcut de George Littera: publicarea volumului Fascinația cinematografului (1973), care reunește articole, eseuri și pagini din jurnalul cineastului Victor Iliu… (Dana Duma)

Colecție:

ISBN: 978-973-1790-86-2

An apariție: 2014
Tip ediție: broșată
Format:
Pagini: 185