Cartea lui Thomas Clocșirescu se prezintă de la bun început ca un instrument care nu poate fi folosit în lipsa unui cadru organizat în care să se desfășoare exercițiile de vorbire recomandate; cu toate acestea, se dorește măcar parțial și o aprofundare a aspectelor teoretice, lingvistice, psihologice și biologice care stau la baza actului vorbirii – aspecte ce vor alimenta apoi partea aplicată a cursului. Spre deosebire de alți apărători ai culturii autohtone, Clocșirescu nu sacralizează în mod anacronic tradiții depășite, imposibil de menținut în contemporaneitate, ci exprimă un atașament puternic pentru limba vie, vorbită, la a cărei pronunție cât mai corectă și mai deslușită dorește să contribuie (cartea se și termină cu o “Pledoarie pentru limba vorbită”).
Cursul lui Clocșirescu se structurează ca o desfacere a diverselor elemente care alcătuiesc vorbirea, pornind de la motivațiile psiho-sociale, trecând prin caracteristicile culturale și istorice ale limbii vorbite și ajungând la mecanismele corporale care o fac posibilă. Acestea din urmă sunt analizate în detaliu, prin descrierea modului în care postura, respirația și vocea afectează fiecare în parte limpezimea vorbirii, și sunt prezentate exerciții de îmbunătățire sau fortificare a acestora. Ultimul capitol al cursului și cel mai extins este alcătuit la rândul său din exerciții segmentate în funcție de sunetele sau grupele de sunete pe care le vizează, avansând treptat de la pronunțarea lor individuală la includerea lor în cuvinte, iar apoi la rostirea unor fraze întregi.
Curs de vorbire pentru actori și formatori își declară deslușit intenția de a fi folosită în cadrul unor programe de pregătire pentru actori amatori sau profesioniști, iar concizia și claritatea ei o recomandă într-adevăr pentru acest scop.