Am pregătit acest volum pentru cei ce exersează o privire critică asupra lumii înconjurătoare. Textele ce urmează sunt însoțite de o reconsiderare a responsabilităţilor scenografului, dincolo de succesul operei dramatice, către domeniul extins al curatorierii scenografice. Undeva între libertatea pictorilor de a-și imagina ramele pentru tablouri și datoria arhitecților de integra realitatea vecinătăților în proiectarea unui loc, scenografii pot expune spectacolul în afara reprezentației propriu-zise, în consistența mediilor de comunicare pe care le propune societatea de astăzi. Quadrienala de la Praga este unul dintre acestea.
Căutările semantice de la PQ aferente termenului de scenografie au fost cercetate aici pentru nuanţa rolul scenografului în contexte socio-culturale variate și evolutive. Pornind de la aceste clarificări și fără a pretinde o acoperire conceptuală totală, Spectacolul expus apare pentru a propune o optică scenografică asupra realității celor interesați de modul în care mersul la teatru poate interveni în mersul lucrurilor.
Succesiunea de cadrare operată în expunerea spectacolului, de la spaţiile oraşului Praga, la clădirile istorice care găzduiesc pavilioanele de scenografie, este dublată de o succesiune curatorială, decizională, elaborată în relație cu tema fiecărei ediţii. Se ajunge la o apreciere telescopică a informației expuse, în care aceasta este accesată prin acumulări perceptive și cognitive graduale. Tranziţia de la arhitectura-loc la opera-exponat se face prin intermediul scenografiei de expoziţie.
Cadrul de expunere, emite la rândul său informaţie, prin scară, textură și simbol, prin sunet și lumină, subliniind calitățile conţinutului pe care îl încadrează. Rama unei schițe, soclul unei machete, fundalul sau structura unui pavilion pot privilegia un anumit concept al spectacolului pentru expunerea căruia au fost create, adăugându-se ca un strat de informaţie util. Pavilionul de scenografie se transformă treptat din suport pentru expunere într-o interfață de studiu. Crearea unei legături dintre spectacolul expus şi cadrul său expozițional devine astfel, o ramură a profesiei de scenograf și deci, o competență teatrală.