Alexandra Constantin, Andreea Darie, Cristian Iordache, Ion Mircioagă, Javier Galindo, Marina Hanganu, Mircea Kivu, Radu Solcanu, Ruxandra Oancea, Tony Blaya
Tele-Encounters. Telepresence and Migration
„Așa cum se menționa și obiectivele proiectului, Tele-Encounters și-a propus să exploreze relațiile online dintre membrii unor familii dezbinate de distanță, și să contribuie la dezvoltarea teleprezenței ca expresie artistică. Cercetarea a fost, așadar, atât sociologică cât și artistică, cele două completându-se una pe cealaltă. Investigația sociologică a asigurat conținutul și scopul general al lucrărilor de artă produse, în timp ce lucrările de artă însele au chestionat impactul social al tehnologiilor. La rândul său, cercetarea artistică a avut două direcții, teatrul telematic și filmul 360°, legate între ele prin conceptul de « teleprezență ». În virtutea simplității, de-a lungul comunicării noastre cu publicul general, ne-am referit adesea la teleprezență ca la « prezență mediată tehnologic » Acum a venit timpul să aprofundăm diversele definiții ale teleprezenței din literatura de specialitate, examinându-i funcția în proiectul nostru și încercând să-i (re)definim limitele conceptuale. Atrag atenția asupra faptul că « teleprezența » este, într-un final, doar un termen care ne poate ajuta să facem distincții conceptuale între varii forme de « a fi în lume » pe care tehnologiile telecomunicației și noile media le-au înfăptuit. În măsura în care ne facilitează o mai bună înțelegere, termenul poate fi adaptat.
Cartea este împărțită în trei secțiuni: 1) cercetarea sociologică a lui Mircea Kivu, bazată pe interviuri cu migranți și cu cei rămași acasă în România, Spania și Portugalia, 2) eseul scris de echipa artistică despre spectacolul telematic Planeta viselor pierdute și interviuri cu o parte din actorii spectacolului și cu designerul de interacțiune, și 3) o analiză a filmelor 360°.” (Marina Hanganu)
“As mentioned in the project objectives, Tele-Encounters set out to explore Internet relationships between family members brought apart by distance and to contribute to the development of telepresence as an artistic idiom. The research was, therefore, both sociological and artistic, the two dimensions complementing one another. The sociological inquiry provided the content and larger scope of the artworks created, while the artworks themselves questioned the social impact of technology. In its turn, the artistic research had two strands, telematic theatre and 360° film, which were linked by the concept of « telepresence ». For ease of understanding in our communication with the general public, we have often referred to telepresence as simply « technologically mediated presence ». It is now time to delve deeper into the various definitions of telepresence encountered across specialized literature, examining the way it functions in our project and trying to (re)draw its conceptual boundaries. I would like to highlight that « telepresence » is, in the end, just a term that can help us make conceptual distinctions between the various forms of « being in the world » that telecommunication technologies and New Media have enabled. As long as this facilitates our understanding, the term can be adapted.
This book is divided into three sections: 1) Mircea Kivu’s sociological research based on the interviews with migrants and left-behind families in Romania, Spain and Portugal, 2) the artistic team’s essay about The Planet of Lost Dreams telematic performance and interviews with part of the actors involved in the telematic performance and with the interaction designer, and 3) an analysis of the 360° films.” (Marina Hanganu)